Kkoli’s Weblog

Dotat cu un exceptional geniu clinic, acest mare pediatru, considerat de colegi un copil teribil si deseori comparat in Franta cu Francoise Dolto, a fost inainte de venirea lui Melanie Klein la Londra parintele fondator al psihanalizei copilului in Marea Britanie.

Winnicott avea o adevarata pasiune pentru copilarie, dupa cum o arata relatarea tratamentului “micutei Piggle” publicata dupa moartea sa. Aceasta avea doi ani cand Winnicott s-a ocupat de ea. A vazut-o timp de trei ani, la cerere, si a facut saisprezece sedinte memorabile. Ii placea sa se joace cu copiii, cu cuvintele lor, cu jucariile lor de plus. Totusi, nu facea dovada nici unei ingaduinte fata de copilarie. Compara sugarul cu o “povara purtata de parinti” si cand a gazduit un baiat fugar de 9 ani, a scris aceste cuvinte: “Trei luni de iad [...] Ceea ce conteaza, dupa parerea mea, este modul in care evolutia personalitatii baiatului mi-a provocat ura si ceea ce am facut cu ea.”

Prin importanta pe care o atribuie mamei si relatiei cu mama, Winnicott se inscrie in logica freudismului dintre cele doua razboaie mondiale in care interesul purtat tatalui, patriarhatului si Oedip-ului clasic fusesera abandonate in favoarea redefinirii maternului si femininului. In aceasta perspectiva, good-enough mother este o mama ideala: atenta la toate formele de dialog si de joc creativ, ea trebuie sa se arate capabila sa inspire copilului o frustrare necesara ca sa-i dezvolte dorinta si capacitatea de individuare. Aceasta relatie, care reduce locul tatalui la un minimum, apare ca exclusiva si non-erotizata.
Elisabeth Roudinesco, Dictionar de psihanaliza

Se poate cumpara aici.